Recrutarea a fost si va fi intotdeauna dificila, mai ales in domeniul IT. Nu este neaparat greu sa gasesti oameni pasionati de IT, dar este greu sa gasesti oameni competenti, cu initiativa, capabili sa gandeasca in afara granitelor, oameni loiali si realisti, care sa isi cunoasca foarte bine competentele.

Se pare ca nu e suficient ca recrutarea este grea, dar si candidatii fac multe greseli care stau in calea recrutarii lor, greseli peste care nu poti trece, ca angajator, indiferent de cat de abil este respectivul.

Iata care sunt acele greseli frecvent intalnite in CV-uri, dar si in cadrul discutiilor avute cu candidatii:

1. Minciunile

Atunci cand candidatul scrie tot soiul de povesti detaliate inventate in CV, le poate uita pana la data interviului. Multi candidati adauga detalii doar pentru a mari spatiul dedicat CV-ului (wow, am CV de 4 pagini!) si se bazeaza ca angajatorul nu va citi chiar tot.

Cand discuti cu zeci, poate chiar sute de candidati, iti dezvolti anumite simturi, mai ales cele care sunt ca un radar anti-minciuni. Poate un adevarat actor reuseste sa pacaleasca si cei mai antrenati angajatori, dar in principiu gestica sau mimica dau de gol minciunile.

Nimeni nu vrea un angajat care sa il minta, evident. Daca minti in CV, probabil vei minti si cand te voi intreba daca ti-ai facut treaba. De aceea minciuna este una dintre cele mai grave greseli frecvent intalnite in CV-uri.

2. Golurile de timp

Da, voi insista pe golurile de timp pe care le-ai evidentiat in CV. Voi dori sa stiu de ce ti-ai intrerupt activitatea o perioada mai lunga sau mai scurta de timp si voi dori sa stiu de ce ai plecat de la ultimul job cu atata timp inainte sa vii la interviul din prezent. Golurile de timp presupun deseori incertitudine sau conflicte de munca. Voi dori sa evit incertitudinea ta pentru ca imi dovedeste ca nu ma pot baza pe tine si pot avea surprize, iar legat de conflictele de munca, e destul de simplu: nu am avut nimic grav pana acum si prefer sa continui fara conflicte de munca.

3. „Vrajeala”

Suna urat, dar e „vrajeala” atunci cand aplicantul refuza sa dea detalii concrete si insista pe situatii vagi si concepte mult prea largi. Cand ii cer unui candidat sa se caracterizeze, scopul pe care il urmaresc este sa identific situatii concrete in care a actionat intr-un mod sau altul si motivele din spatele deciziilor pe care le-a luat. Esti responsabil? Foarte bine, da-mi un exemplu concret, care sa ma ajute si pe mine sa ajung la aceeasi concluzie.

Eu de obicei insist o singura data pentru a duce conversatia spre situatii concrete, dar nu mai mult de atat pentru ca nu vreau sa fac un efort mai mare decat este necesar. Un om care trebuie impins spre comunicare este un om pe care nu il doresc in echipa mea.

4. Infumurarea

E OK sa fii mandru de ceea ce ai facut, chiar foarte OK, dar nu e OK sa te prezinti cu o atitudine regala in conditiile in care aplici pentru un job pentru care esti oarecum supracalificat. De ce ai aplicat daca te consideri mult prea bun pentru jobul respectiv? Si ce e cel mai rau, de ce consideri ca ti se cuvine ceva in plus fata de viitorii tai colegi? Mie asta nu imi spune decat ca, daca va veni ocazia si vei primi o oferta putin mai buna, vei pleca oricand, oricum, fara vreo problema. Eventual si cu vreun laptop, ca sa simti ca ai facut tu cumva sa iesi in castig pana la urma. E un adevar trist, dar oamenii infumurati sunt cei mai neloiali dintre toti.

5. Disperarea

Cele mai dificile cazuri sunt cele cand oamenii sunt disperati sa isi gaseasca un loc de munca. Asta ne pune pe toti intr-o situatie dificila. Eu nu vreau sa te angajez din mila si nici nu o voi face. Daca esti competent, sigur, totul va fi OK, dar nu mi te plange ca nu iti mai poti plati chiria sau ca ai facut o greseala cand ti-ai dat demisia de la ultimul loc de munca. Oamenii disperati sunt instabili, iar cei care isi dau demisia subit sunt cei mai cei. Sa lasam emotiile pentru acasa, aici avem treaba de facut.

6. Invartitul in cerc

Atunci cand intreb care sunt pretentiile tale salariale, o fac pentru ca nu imi doresc sa iti irosesc timpul, nu ca sa primesc inca o sesiune de modestie sau o portie de zambete. Da, poate fi jenant, dar doar tu iti cunosti valoarea profesionala. Uneori poate fi o metoda de negociere pentru unii, ceea ce nu e OK, caci nici eu nu pot face imposibilul pentru ca trebuie sa lucrez cu grile salariale aprobate in prealabil. Aptitudinile tale in materia negocierii te pot ajuta in tranzactii comerciale, dar in cazul de fata iti pot aduce maxim 2% in plus fata de ce iti pot oferi. De asta prefer sa aflu din timp care sunt asteptarile, nu la sfarsitul interviurilor, cand este deja mult prea tarziu.

7. Educatia necompletata

Pentru mine nu a fost vreodata un factor decisiv educatia oamenilor, experienta profesionala a contat intotdeauna mult mai mult, dar faptul ca unii oameni ascund ca au facut o facultate in cu totul alt domeniu imi da de gandit. Nu las niciodata subiectul neacoperit, vreau sa aflu exact de ce nu a fost trecut in CV, de ce ai facut una intre aceste greseli frecvent intalnite in CV-uri, si in functie de asta imi dau seama daca exista vreo problema de profunzime sau nu.

8. „Prea multa” educatie

Am intalnit si candidati care incepusera mai multe facultati dar nu terminasera nici macar una. Asta nu e chiar grav, daca ai motive bune pentru care ai ales sa renunti de atatea ori, dar de obicei asta nu denota decat ca nu stii ce vrei, ca nu ma pot baza pe loialitatea ta si ca peste 2 luni poti veni la mine sa imi spui ca tu de maine vrei sa pleci cu circul.

9. Reprogramarile repetate

Asta e mai mult o inactiune decat o actiune, dar este la fel de blamabil. E bine ca suni si anunti ca a intervenit ceva, dar daca o faci in mod repetat inseamna ca exista multe lucruri care au prioritate fata de candidatura ta pentru acest job. Nu voi privi asta cu ochi buni, mai ales ca asta mi s-a confirmat si in trecut: de obicei candidatii de genul acesta suna si dupa angajare… sa spuna ca sunt bolnavi, ca au o problema, ca a intervenit ceva, etc. A se traduce: „fac ceva mai important acum si nu am chef sa mai vin azi”.

10. Faptul ca nu ma privesti in ochi

Am lasat-o pentru la final pentru ca oarecum inteleg problema asta. Domeniul IT e impanzit de barbati cu probleme sociale mai mult sau mai putin grave, mai ales in privinta femeilor. Aproximativ 3 din 10 candidati au dificultati in a ma privi in ochi atunci cand vorbesc cu mine, chiar si atunci cand observ ezitarea asta si incerc sa nu fiu agresiva, indreptandu-mi privirea spre CV. Mereu incerc sa ajut candidatul, sa ii creez un mediu in care sa poata discuta liber si fara emotii, dar din pacate nu toti reusesc sa treaca peste. Evit sa angajez oameni cu care simt ca nu voi putea comunica. Daca nu ma poti privi in ochi acum, cum ma vei putea privi in ochi atunci cand va trebui sa imi spui ce probleme ai sau ce idei ai?

 

Ati mai adauga ceva la topul acestor greseli frecvent intalnite in CV-uri? Daca da, ce?